E liniște…e întuneric…
Sufletul din nou e-n ațipire,
Gîndul zboară în neștire.
E liniște și e himeric.

Sfoara-ntunecimii mă sugrumă
Colbul liniștei mă ninge
Lumea-n juru-mi stă și plînge,
Vreau s-aud și eu cum sună.

Simt. Căldura mă doboară.
Prea tîrziu să fiu cu toții
Bătut-a ceasul făr-d-emoții.
Simt, cum viața mă omoară.

Spre cer privirea o îndrept
Albastrul lui devine negru
Și ca un arcaș celebru
Luna mă izbește-n piept.

Cad. Căzut sunt in neștire.
Urma-mi e-aruncată în gol
Vreau să văd, să simt Lumina.
E liniște…e întuneric…


2 Comentarii la “E liniște…e întuneric…”

  1. NeoRex spune:

    Maladet.
    Parca e scrisa de Bacovia.
    SUPER. Dar e trist….

    Răspunde
  2. test

    Răspunde

Lasă un răspuns