Mi-e dor de înaltul cerului,
Mi-e dor de adîncul mării,
Mi-e dor de depărtarea orizontului
Mi-e dor de sufletul ce geme-n mine.
Pierdut în beznă fără urmă
Vreau să rup a inimii durere
Să plec d-aici din humă,
Spre viața ce mă cere.
Legat sunt de-al ispitei lanț,
Nu pot să fug de nemurire
Căci doru-n taină mă sugrumă
Și-n gînd aud numai tăcere.
Arde spuma-mi a gîndirii
Să zbor,să fug,să ies nu pot.
Furat de-un dor a armoniei
Dus-am fost, cu chip, cu tot.
Fierbe apa ce-a secat
Din venele-mi cu sînge,
Cu tot cu dînsa a plecat
Puterea ce mă-nvinge.
Mi-e dor de ploaia ce suspină
Mi-e dor de vîntul care vine,
Mi-e dor de umbra-mi în lumină,
Mi-e dor, mi-e dor de mine.
Comentarii recente